De melci am auzit cu toții, încă din fragedă pruncie. „Melc, melc codobelc” este unul din primele cântecele pe care le-am fredonat. Mai târziu, când i-am văzut, cu casa în spinare și cu ochii ca antenele ne-au părut ciudați și simpatici în același timp. După ceva vreme, l-am cunoscut și pe fratele melc limax, melcul fără cochilie. Acesta este un consumator avid al tuturor plantelor verzi ce ne cresc în grădini și pe terenurile agricole industriale, la fel de flămânzi ca și cei cu cochilie. Unii îl denumesc vierme. Nu, nu este un vierme, este melc limax.
Cu aspect respingător, cu lungimi ce variaza între 20 și 120 mm, într-o varietate de culori precum crem sau cafeniu deschis, gri-albăstruie și cu benzi laterale de culoare închisă, maro-roșcat sau portocaliu viu, maro-ciocolatiu, gri deschis, rareori cu pete, uneori cu partea din spate aproape neagră, devoratorul melc limax își face simțită prezența pe culturi începând din primăvară și până toamna. Absența cochiliei este singurul lucru care-l diferențiază de melcul obișnuit.
În rest, ambele categorii se caracterizează la fel. Prin urmare, acest melc limax este hermafrodit și depune un număr impresionant de ouă, până la 300 o data. Activ în mod special pe timp de ploaie și noaptea, flămândul melc limax stă pe timpul zilei la adăpostul umbrei, pe frunze, fructe, la baza plantelor sau chiar în crăpăturlie solului. Îi descoperim prezența prin daunele pe care le provoacă. Astfel, vom putea vedea frunze găurite sau plante distruse în întregime în cazul în care vor fi atacate răsadurile sau tulpinile subterane și supraterane. Urmele de melc limax sunt deja celebrele dâre de mucus incolor în majoritatea cazurilor, cât timp este ud și argintiu după uscare.
Ideal este să nu așteptăm ca intreaga cultură să fie invadată de melc limax, ci să acționăm cât mai de timpuriu, adică din primăvară, când ouăle eclozează, datorită temperturii prielnice pentru dezvoltarea acestuia. Soluțiile de combatere sunt numeroase, dar recomandarea cea mai sănătoasă este aceea de a cerceta terenul agricol înainte de a le aplica. Având în vedere cât de multe tratamente împotriva dăunătorilor se pot aplica solului și culturilor în decursul unui an, ar trebui să minimizăm pe cât posibil administrarea de substanțe chimice. În aceeași ordine de idei, menționăm că, pentru combaterea dăunătorului melc limax, există un produs bazat pe un compus chimic letal pentru moluște, care se descompune în dioxid de carbon și apă și este conceput astfel încât să meargă direct la țintă, fără efecte asupra celorlalte viețuitoare din ecosistem. Este vorba despre peletele Axcela elaborate de cercetătorii elvețieni. Acestea sunt o soluție completă de combatere melc limax și cu cochilie și se distribuie împreună cu indicațiile clare de administrare, începând de la controlul cultural pentru depistarea de dăunători, pînă la echipamente de aplicare și tabele de calibrare. Pentru comenzi, accesați pagina de contact a furnizorului direct din Romania. Tot pe website-ul dedicat produsului găsiți și informații despre culturile autohtone afectate de melc limax și cu cochilie.
